Gânj

GÂNJ – un cuvânt de 3000 de ani vechime

GÂNJ înseamnă nuia prelucrată printr-o anumită tehnică, ce îi permite a fi răsucită. Gânjul este de fapt elementul care stă la baza realizării în vechime, și când zic vechime, mă refer la perioada antichității, a frânghiilor și a elementelor împletite. Dacă facem o căutare în DEX, vom găsi ca acestui termen i se atribuie o etimologie necunoscută. Dacă în limba noastră GÂNJ ar fi un cuvânt singular, cu siguranță că această origine ar fi corectă. Dar realitatea e diferită. După o căutare relativ succintă, am constatat că termenul GÂNJ are o dezvoltare internă ce nu poate fi explicată, dacă acesta ar fi un împrumut adoptat dintr-o filieră greu de identificat, restectiv ETIMOLOGIE NECUNOSCUTĂ. Așa că, cu plăcută surprindere, am refăcut familia lexicală a lui GÂNJ, aducând împreună 12 cuvinte: gânj, gânjău, gânjei, gânjeiu, gânji, gânjui, gânjoli, gânjolit, Gânju, gânjuit, îngânjui, îngânjuluit. 

Așadar, GÂNJ este un termen tehnic, dar care a evoluat în zona figurativă și onomastică. Îl regăsim ca substantiv, adjectiv și verb. Acest termen este unul getodacic, ce are la bază o origine recentă, probabil din perioada prelucrării fierului, când fondul lingvistic ne indică perioada în care s-a început utilizarea apei fierte. Procesul de a face GÂNJUL necesită apa fiartă/fierbinte. Doar astfel se explică de ce este un termen relativ nou, respectiv de 3000 de ani, ce corespunde epocii fierului.

 

Distribuie :