Odata cu incalzirea vremii si aparitia primelor surse de polen, putem vedea cum harnicutele ALBINE, incep sa alerge neostenit, dupa nectarul si polenul florilor. Cu totii apreciem munca acestor minunate insecte. Cu totii ii cunoastem beneficiile pentru natura. Dar stim cu adevarat care este originea acestui nume si cat de vechi este el?
ALBINA, albine, s.f cica vine din latinescul APIS. Intradevar in limba romana avem ca imprumut cuvinte precum: apicultura, apicultor, apicol, dar aceste cuvinte nu au nici o legatura cu autohtonul ALBINA. Cele 2 cuvinte – ALBINA -APIS – se aseamana doar prin faptul ca incep cu vocala A. Dar altfel sunt 2 cuvinte total DIFERITE, care au dat nastere fiecare in parte familii lexicale. Termenului ALBINA ii corespund albiniță, albinar, albinărit, albiniş, nicidecum cuvinte din familia lexicala a lui APIS.
ALBINA ESTE UN CUVANT GETODACIC, compus din radicalul ALB (ce provine din rad. IE „*albho-), care era specific pentru tot ce este pur, asociat insăşi cu divinitatea. Nu degeaba nectarul era bautura zeilor.
