Abur

ÁBUR, aburi, s. m. 1. Vapori de apă. 2. Ceață rară. 3. (Rar) Adiere. 4. Fig. Suflare ușoară (a vântului), boare. – Cf. alb. Avull. (din fondul lingvistic vlah). Originea cuvântului este din rădăcina IE „bhe”- a încălzi, iar aici cu sensul de a se evapora. Vezi pag. 6 din Dict IE Americ. Familia lexicală este formată din: abur, abureală, aburel, aburi, aburire, aburos, aburit, aburitor, bura, buratic, bură, buricică, burniță, burnițează, burnițeală, burnițos, dezabura, dezaburi, dezaburire, dezaburit, dezaburitor