În ultimă perioadă, internetul e invadat prin canalele de propagandă maghiară, cu hărți și informații false despre o așa zisă migrație a vlahilor din sudul Dunării, în Ardeal.
Eu intenționat utilezez termenul de Ardeal, pentru că e un cuvânt autohton, nicidecum de origine maghiară, așa cum aflăm din propaganda antiromânească.
Maghiarii deși sunt sunt „timpurii” pe aceste meleaguri, încearcă din răsputeri să creeze mituri false și să își înfingă în pământul nostru, rădăcini pe care nu le au. În retorica lor, ei afirmă că poporul român s-a format la sudul Dunării și că au migrat în nord în evul mediu. De asemenea că dacii au dispărut, fiind asimilați de valurile succesive de migratori, iar noi nu suntem continuatorii civilizației dacice. Se pare că această teză aberantă este susținută de amorțeala liderilor noștri, de lipsa de reacție a autorităților și de nepăsarea istoricilor. Culmea e că tinerii maghiari învăță astfel de idioțenii în școlile noastre.
Istoric, vreau să le dau celor ce luptă împotriva românismului, un detaliu ce este extrem de relevant. Sursele istorice antice susțin ca DECEBAL, care avea în stăpânire un teritoriu mai mic decât BUREBISTA, putea să adune o armată de peste 70.000 de luptători. Dacă e să facem o radiografie a societații dace, asta însemnă că populația însuma minim 500.000 de oameni, ceea ce reprezintă un numar semnificativ pentru acea perioadă. Chiar dacă au fost multe valuri de migratori, dacii beneficiind de protectia munților, a dealurilor înalte și împădurite, au reușit să prospere și să își păstreze limba și tradițiile pe care noi astăzi le avem. Dacă e să ne referim doar la Ardeal, cu siguranță că după 8 – 9 secole (momentul migrării triburilor maghiare), populația acestei regiuni avea minim 400.000 de locuitori, așezați în peste 1000 de sate și cătune.
Așa zisa migrație învocată de maghiari, cică s-a petrecut la începutul secolului al XIII-lea, fix înainte de invaziile mongolilor.
Acest momentul a fost „ales” de către pseudo istoricii unguri, pentru faptul că mongolii au incendiat tot în calea lor, nemaiexistand dovezi scrise sau de altă natură, care să contrazică un astfel de exod. Prin aceasta măgărie, ungurii susțin că ei au venit aici pe un pământ nelocuit, contrazicând prima lor Cronică, cea a lui Annonimus. Atunci când e necesară, informațiile din aceasta Cronică sunt extrem de valoroase, dar când e vorba de Ardeal, ele sunt false. Mai nou cică maghiarii contestă luptele cu Gelu, Glad și Menumorut.
Mai mult, eu vreau sa semnalez un aspect pe care nu îl poate contrazice nimeni, argumentând lingvistic de ce nu a avut loc nici „o migrație masivă”.
1. Dacă o populație numeroasă ce ar veni de la o distanță mare, ce a stat destul de izolată de populația nord dunăreană, ar fi relocată, aceasta și-ar impune anumite particularități lingvistice. Știm că în sudul Dunării erau comunități mari si compacte de vlahi ce vorbeau diferite dialecte, precum meglenoromânii, aromânii, istroromânii. Totodată în traseul lor spre Ardeal, dacă el ar fi avut loc, cu siguranță ar fi fost grupuri din acest val de așa ziși migratori, ce s-ar fi stabilit și la sud de Carpați. Daca izvoarele vremii TAC despre o presupusă migrație, hai sa zicem pentru că ele au fost distruse în 1241 de mongoli, și limba TACE. Iar tăcerea ei e asurzitoare. Pe întreg spațiul ardelean și muntean nu avem disfuncționalități în limba vorbită. Ar fi trebuit să avem similarități ca în Italia, unde pe un teritoriu restrâns sunt multe comunități, ce vorbesc graiuri diferite, fără a se putea înțelege între ele.
2. Toponimia nu s-a schimbat. Dacă cineva vine dintr-o zonă și se muta într-un alt loc, formând o comunitate nouă, acesta numește noua casă după zona de origine, așa cum vedem în cazul localităților ce au numele de Bistrița. Intenționat numesc cazul Bistriței pentru că avem foarte multe exemple în acest sens, indicând o migrație a dacilor de la Istru în nord, determinată de cucerirea Balcanilor de către Imperiul Roman. Să nu uităm de denumirea munților, a râurilor, marilor formațiuni de relief. Toate acestea și-au păstrat denumirea ce o aveau încă din antichitate. Însuși cronicarul maghiar Annonimus reda numele multor reliefuri, dar cu numele maghiarizat, dar culmea e că aceste denumiri corespund hărților antice și nu sunt denumiri date de o populație ce a venit pe un pământ „gol”.
3. Nu avem nume de familie care să indice prezența unor grupuri străine față de populația autohtonă, fiind identificate precum în cazul neamurilor maghiarilor, sașilor sau chiar al slavilor. Dacă am fi avut o populație venită din zona Albaniei sau a Serbiei, ar fi trebuit ca „majoritarii maghiari” să le dea porecle corespunzătoare. Numele meu de familie e BINDEA. Familia mea a plecat în bejenie în perioada persecuției sașilor, din zona munților Făgăraș, mai precis de la muntele BINDEA. Grupul de oameni ce au venit din acea zonă s-au așezat pe cursul râului Someș în aval și amonte de localitatea Beclean. Cu siguranță că nu erau toți neamuri, dar pentru că ei au venit cu toții de la muntele Bindea, așa le-a rămas numele. De ce nu avem astfel de comunități în Ardeal, care să aibă astfel de nume, dar din zona balcanică? E simplu, pentru că ele nu există.
Tot ceea ce vedem legat de combaterea continuității dacilor pe acest pământ, e doar o acțiune bine coordonată de către maghiari dar și de idioții utili din cadrul populației românești. Dacă cunoaștem adevărul și felul în care să combatem propaganda de ură, putem să ne păstrăm unitatea și să rămânem neclintiți în fața unui atac extrem de nociv și agresiv, atac îngreptat împotriva conștiinței noastre și a dreptului nostru de a trăi pe acest pământ strămoșesc.
