Substantivul neutru HÂRB, HÂRBURI, care la o primă vedere pare un termen banal, am constatat că în vechime a putut fi chiar un reper pentru a arăta starea socială din care proveneai.
Hârb înseamnă bucată spartă dintr-un ol, vas, geam, ceea ce acum este destul de golit de semnificație pentru noi. Cuvântul HÂRB este însă foarte productiv, ceea ce indică o vechime mare, probabil din vremea când s-a descoperit procedeul de realizare a oalelor de lut, prin presare manuală. Sensul de bază a acestui termen, ne sugerează că dacă un vas de lut se spărgea, hârburile erau din nou reutilizate, refăcându-se din acele bucăți, respectiv din hârburi. Doar așa se explică existența termenilor: hârbeică, hârbleadă, hârboaică și hârboi. Concluzionând HÂRB este un termen tehnic de origine neolitică, cu mult mai vechi decât perioada migrațiilor indoeuropene, care au adus cu ei tehnica roții olarului.
Mergând mai departe cu raționamentul nostru, HÂRBURILE evident că erau folosite de oamenii lipsiți de resurse materiale. Pentru acele timpuri, probabil că un vas de lut era extrem de scump și prețuit. Iar oamenii de rând reutilizau hârburile. Semnificația sensului semantic de sărăcie s-a transmis și denumirilor unor case ce poate nu erau într-o stare prea bună. Hârbâjitură și hârbeliște sunt astfel de exemple. Hârbeliște era în general echivalentul unui obiect stricat, precum carul, plugul, etc. La fel Hârb a dat naștere unor cuvinte ce indică o persoană ce „linge toate blidele” sau care are o stare socială precară: hârbar, hârbări și hârbăreț.
Concluzionând, HÂRB este un termen tehnic de origine neolitică. Familia lexicală este formată din: hârb, hârbar, hârbăjitură, hârbălui, hârbări, hârbăreț, hârbărie, hârbeică, hârbeliște, hârbeadă, hârboaică, hârboi, Hârbor, hârbui, hârbuit, hârbușor, hârbuț. În DEX i se atribuie o etimologie bulgară, doar ca acest termen nu îl regăsim și la slavii nordici. Probabil că slavii sudici au preluat acest termen de la populatiile getodace din arealul de confluență lingvistică. Francisc Bakos, un reputat filolog maghiar, în Istoria elementelor românești în lexicul maghiar, din 1982, la pagina 297, ne arată ca termenul HÂRBUI a fost preluat de limba maghiară din limba română, ceea ce evidențiază că la anul 1816 (când a fost consemnat în literatura maghiară) și perioadei anterioare lui, avea o circulație largă în spațiul vechii DACII.
Hârb este un cuvânt important care ne arată ca în neolitic exista deja un anumit grad de stratificare socială, bazată pe capacitatea materială de a achiziționa bunuri de valoare pentru acea epocă.
