„Și hotaru Ardealului/ Pohta ce-am pohtit/ Moldova/ Țara Românească.”
27 mai – o zi de referință de-a pururi, pentru unitatea neamului nostru.
Un astfel de DOMN, cum altfel ar fi fost mai potrivit să se numească?
Mihai nume creștin emblematic, ce îl reprezintă pe Arhanghelul Mihail, cel purtător de biruință in numele lui Dumnezeu, și-a îmbrățișat destinul și a dat un sens națiunii noastre. Unirea principatelor române, au readus speranța reîntregirii unui popor într-o singură suflare.
Finalul tragic al domniei sale, i-au întărit supranumele de Viteaz. Pentru a înțelege de ce contemporanii săi i-au spus viteaz, trebuie sa cunoaștem etimologia acestui cuvânt.
Viteaz vine de la slavonul VITEZU, care este denumirea data unor eroi mitici, ce au o misiune sfântă, ce deseori se sacrifica pentru un ideal. Numele de VITEAZUL ce ia fost atribuit DOMNULUI MIHAI, ne arată emoția stârnită in inimile înaintașilor noștri, iar nu întâmplător, la doar două secole distanta, sâmburele unirii a început să crească prin Alexandru Ioan Cuza. Lecția înaintașilor noștri trebuie sa ne de-a putere, speranța și voința de a finaliza proiectul Marii Uniri. Daca nu azi… , noi va trebui să păstrăm flacăra nestinsă și să o dam mai departe copiilor noștri.
Cinste lui Mihai Viteazul și celor ce cred în el.